Kineto Consult

Posturi ale membrelor inferioare

Pe parcursul dezvoltării copilului există anumite aspecte sau posturi ale membrelor inferioare considerate fiziologice, care de cele mai multe ori sunt tranzitorii şi nu au semnificaţie patologică. Totuși, o dată cu creșterea și dezvoltarea mersului, uneori chiar mai devreme, parinții încep să observe poziții anormale ale membrelor inferioare Acestea sunt fie secundare poziţiei intrauterine („defecte de împachetare“), fie apar după naştere. Astfel, există două tipuri de deformații ale piciorului la naștere: malpoziția si malformația. Este important să se facă o corectă diferențiere între cele două , să se încadreze corect aceste probleme şi să se sesizeze cazurile care depăşesc „fiziologicul“ şi necesită consult ortopedic. Depistarea precoce a afecţiunilor permite efectuarea acolo unde este nevoie a unui tratament de recuperare la momentul oportun.

Cea mai frecventa malformație a piciorului la copil este varus equin – laba piciorului este îndreptată spre interior. Piciorul este rigid, copilul calca pe partea anterioara sau chiar pe vârfuri, deoarece tendonul lui Achile este scurtat și nu permite piciorului să calce pe toată talpă.

O altă afecțiune ortopedică care este diagnosticată inainte de varsta de 2 ani este genu varum (încurbarea în „O” a membrelor inferioare). Poate fi intalnita în 3 situații:

  • ca poziție fiziologică, cel mai frecvent, în care nu este vorba de o încurbare reală a membrelor inferioare, ci ele apar așa datorită persistenței unor contracturi musculare rotaționale caracteristice poziției intrauterine. Se observă în momentul în care copilul începe să meargă (mai ales la cei care merg precoce).
  • tibia varum (boala Blount) este suspectată la copilul mai mare, după 2-2,5 ani. Se manifestă printr-o creștere anormală a capului tibiei. Modificările osoase sunt vizibile radiologic încă din stadii precoce. Deși o parte dintre cazuri pot regresa spontan, orice copil cu suspiciune de boala Blount va fi trimis pentru evaluare ortopedică și tratament de specialitate.
  •  rahitismul care afectează dezvoltarea normala a oaselor și se datorează unui deficit sever de vitamina D și/sau calciu din organism.

           Tulburările de mers reprezintă de asemenea cauza de prezentare la medic. Cel mai frecvent este mersul pe vârfuri care apare deseori în primii 2 ani (între 1-3 ani), fiind de cele mai multe ori un obicei care nu necesită tratament sau atenție specială. Dacă persista după această vârsta poate fi un semn al unei afecțiuni a sistemului nervos central sau un tendon ahilean rigid congenital (piciorul nu poate fi flectat dorsal, chiar cu copilul relaxat, reflexele sunt normale și lipsesc semnele neurologice). n ambele situații se impune consult medical de specialitate.