Dr. Adriana – Valentina Șeicăreanu

1. Ce v-a determinat să alegeți această specialitate medicală și ce vă place cel mai mult la ea?

Am ales psihiatria pentru că întotdeauna mi s-a părut interesant felul în care funcționează mintea umană și reacțiile diferite pe care le declanșează la stimuli relativ similari. Consider că este o specialitate dinamică, în care fiecare pacient este unic, cu o poveste diferită în spate, chiar și atunci când diagnosticul poate fi același.

Pe lângă profesia de medic, o altă profesie care m-a atras mereu a fost cea de detectiv. Mi se pare că specialitatea mea le îmbină pe cele două și cred că asta îmi place cel mai mult.  În psihiatrie, diagnosticul se bazează foarte mult pe discuția cu pacientul, medicul trebuie să pună cap la cap simptomele și trăirile acestuia, rezolvând astfel ”misterul”.

2. Care este abordarea dumneavoastră în relația cu pacientul și ce considerați esențial pentru un act medical de calitate?

Abordez fiecare caz cu seriozitate și empatie, ascult pacientul și încerc să îl implic în deciziile terapeutice.

Pentru un act medical de calitate, consider că ar trebui să evaluăm atent, să explicăm pacientului, pe înțelesul lui, raționamentul din spatele diagnosticului și tratamentului prescris, să precizăm posibilele reacții adverse, dar și opțiunile terapeutice pe care le are. Dacă pacientul pleacă din cabinet cu informații simple și clare, încrederea și aderența la tratament cresc semnificativ.

3. Ce ați dori să știe pacienții despre dumneavoastră înainte de prima consultație?

În primul rând , îmi doresc să știe că medicul psihiatru nu este un ”bau-bau”, ci un medic ca oricare altul. Societatea a evoluat, de aceea trebuie să privim cu mai multă deschidere mersul la o consultație psihiatrică, fără a ne lăsa influențați de miturile perpetuate de-a lungul timpului.

Pacienții care vin la psihiatru ”nu sunt nebuni”, ci, din contra, sunt puternici și curajoși pentru că cer ajutor atunci când se simt depășiți de situație.

De asemenea, aș vrea să știe că am o abordare deschisă și adaptată fiecărui pacient, iar tratamentul medicamentos este recomandat doar atunci când este cu adevărat necesar.

În final, vreau să menționez nu sunt un medic ”care le știe pe toate”, ci un medic care învață cu și de la pacienții care ajung în cabinet.