De vorbă cu Tania Fântână: nutriționist dietetician cu 11 ani de experiență în nutriție clinică, sportivă și pediatrică

Într-o lume plină de „diete minune” și promisiuni spectaculoase, relația cu mâncarea poate deveni o sursă de frustrare mai degrabă decât de echilibru. Kilogramele în plus, lipsa de încredere, senzația că „ceva nu funcționează” în propriul corp sau ideea că schimbarea este imposibilă îi fac pe mulți oameni să amâne vizita la un specialist.

În acest articol, stăm de vorbă cu un Tania Fântână, nutriționist dietetician cu peste 11 de ani de experiență. Tania ne povestește sincer despre fricile reale ale pacienților, miturile din jurul slăbitului și despre ce înseamnă, de fapt, un stil de viață sănătos construit cu răbdare, blândețe și consecvență. Nu despre perfecțiune, ci despre pași mici, sustenabili, pe care îi putem face zi de zi pentru a ne simți mai bine în propriul corp.

Ce prejudecăți sau reticențe întâlniți cel mai des la oamenii care ezită să vină la un nutriționist?

În primul rând, nu cred că pot schimba ceva în legătură cu kilogramele lor. Nu au încredere în ei. Sunt ferm convinși că și de această dată vor eșua. Totodată, cred cu tărie că ceva este în neregulă cu ei, cu corpul lor. Că fie sunt bolnavi, fie ceva acolo nu funcționează cum trebuie. În al treilea rând, cred că nu pot mânca mai puțin dulce sau fast-food, că nu pot renunța la dulciuri, la mâncatul nocturn etc.

Care este secretul formării unor obiceiuri alimentare sănătoase, fără să cădem pradă tentațiilor?

Cel mai important lucru este să nu renunțăm. Dincolo de toate calculele, formulele și căile optime de atac ale kilogramelor, cel mai important este să nu renunți și să practici asta toată viața.

Slăbitul nu e cu deadline, obiceiurile sănătoase nu se instaurează în viața noastră de pe o zi pe alta. Să faci ce nu îți place, să mănânci și ce nu este foarte gustos, să te oprești când ești cât de cât sătul și nu plin de-a dreptul cere foarte mult efort, cere practică, cere greșeli și iertare zi de zi.

Ținta nu este să nu cădem pradă tentațiilor. Tentațiile sunt gustoase. Ținta este ca, de fiecare dată, să cădem mai rar, nu foarte de sus și să ne revenim rapid la alegeri care ne ajută să rămânem sănătoși și prieteni cu oglinda.

Ce greșeli vedeți cel mai des la persoanele care încearcă să slăbească pe cont propriu?

Se chinuie prea mult. Iau decizii prea radicale. Își propun ca de mâine să fie cu totul alt om decât au fost în ultimii 30–40 de ani. Să ignore tot ce înseamnă experiență culinară, pofte, mâncarea bunicii. Ori acest lucru este imposibil.

Își pun deadline-uri prea scurte. Vor să scape în 3 luni de ce au construit în ultimii 10 ani. Se cântăresc după fiecare salată mâncată sau fiecare cartof prăjit refuzat. Slăbitul nu este chiar așa, la secundă. Este nevoie de persistență în obiceiuri bune.

E greu să slăbești în același mediu și cu aceleași obiceiuri care te-au ajutat să te îngrași. Acolo trebuie schimbat, nu doar să întinzi de voință și ambiție ca de o gumă pe care o tot mesteci, sperând că își va păstra aroma la nesfârșit.

Cine poate veni la dumneavoastră pentru o evaluare nutrițională?

Absolut orice persoană care dorește să știe cât de sănătoase sunt obiceiurile sale alimentare și de stil de viață.

De la adolescenți la adulți. Dacă ai ceva neplăceri legate de această parte a vieții tale, este mai util, mai puțin chinuitor și chiar mai rapid să primești ajutor de la o persoană din fața ta decât de pe Google sau AI.

Care sunt motivele pentru care oamenii vin cel mai des la nutriționist?

În principal, ca să slăbească. Vin atunci când le este greu, când vor să facă mai multe schimbări în viața lor și cred că greutatea sau obiceiurile alimentare actuale nu le sprijină aceste dorințe. Vin atunci când vor să schimbe ceva în modul în care copilul sau partenerul de viață se alimentează.

La cât timp recomandați monitorizarea progresului?

Săptămânal. Nu strică să vii să povesteșți cum a fost viața ta nutrițională în ultima săptămână. Ce îți este încă greu să schimbi sau ce ai mai învățat din reacția ta la mâncare.

Deși slăbitul pare doar o ecuație matematică, vom descoperi pe parcurs câte implicații are și că înseamnă un set întreg de variabile la care, într-o primă fază, nici nu pare că ne influențează.

Ce anume vă oferă cea mai mare satisfacție în lucrul cu pacienții?

Partea mea favorită din proces este atunci când oamenii pleacă mulțumiți de ei. Când pleacă ușori, când pășesc mai drepți, mai verticali pe stradă, când nu mai refuză să se uite în oglindă sau când au curajul să poarte haine sau accesorii care îi fac vizibili.

Acel plus de încredere în ei și drag de ei este combustibilul pentru a face lucruri cu adevărat mărețe în viețile lor. De a refuza tot ce este toxic, tot ce nu le priește.

Cum îi încurajăm pe copii să mănânce mai sănătos, fără presiune?

Copiii noștri nu au nicio șansă să mănânce sănătos într-o casă în care adulții nu mănâncă preponderent sănătos. Atunci cândnoi folosim scurtături în alimentația noastră sau alegem de fiecare dată varianta scurtă și ușoară, nu putem să le reproșăm modul în care mănâncă. Dacă părinții nu pun limite ferme în ceea ce privește porția și momentul din zi în care copiii mănâncă dulciuri, atunci cine ar trebui să o facă?

Dacă noi, în loc să gătim acasă o mâncare simplă, alegem să comandăm fast-food de fiecare dată, copiii nu au cum să se împrietenească cu supele și mâncarea caldă gătită în casă.

Nu trebuie să facem o obsesie din salate și iaurt, ci trebuie să avem și noi, ca adulți din jurul lor, aceleași standarde după care îi judecăm pe ei.

Câtă apă ar trebui să bem pe zi, în realitate? Este adevărat mitul celor 2 litri?

Noi, în general, nu ne hidratăm cât trebuie. Acesta este adevărul.

Cei 2 litri nu se aplică la fel pentru o persoană de 60 kg și una de 160 kg. Sau pentru o persoană care transpiră mult față de una care nu face deloc mișcare sau stă mult în aer condiționat și atmosferă controlată. Putem folosi această cifră orientativ. E bine să cuantificăm câtă apă bem, câte lichide: câte supe, câte ceaiuri, câte iaurturi, fructe și legume. Acestea au un conținut mare de apă și ne mai reduc din sarcina de a bea 2 litri de apă plată pe zi.

Ați scris cartea „Dacă broccoli ar fi ciocolată”. Ce v-a inspirat să o creați și ce găsesc oamenii în ea?

Cartea este scrisă într-o manieră prietenoasă, cu drag de oameni, mai degrabă decât „cu bățul la spate”. Cuprinde mai multe capitole: de la informații concrete despre anumite alimente și clase de nutrienți, până la ce faci în diverse ocazii ale vieții. Conține multe povești despre oamenii pe care i-am întâlnit în cabinet, dar și experiențele mele personale cu mâncarea. Este o carte care cuprinde informații despre alimentația copiilor, a gravidelor, a persoanelor care suferă de diabet sau alte condiții medicale.

Postul intermitent: Da sau Nu?

Dacă postul intermitent te ajută să mănânci mai puțin, da, din tot sufletul. Dar cu condiția de a mânca cât de sănătos poți în acele ore. Dacă vine din obsesia de a mânca sănătos sau de a slăbi, nu, sau cel puțin nu cu program de mese făcut de tine acasă. Postul intermitent poate agrava tulburările de alimentație existente.

Folosiți-l ca modalitate de a mânca mai puțin seara și de a reduce mâncatul nocturn și alege alimente cât mai sănătoase și cât mai puțin procesate. În felul acesta o să te ajute cu siguranță sa fii mai sănătos.

Curele de detoxifiere: funcționează sau sunt doar un trend?

Un trend și o modalitate de a cheltui bani mulți pe lucruri care nu te ajută.

Dacă tu ai grijă de corpul tău, de ce mănânci, bei și cum dormi, de ce să ai nevoie de metode agresive de a curăța? Ficatul, plămânii, rinichii, pielea sunt modalități excelente de curățare. Bea mai multă apă, dormi mai mult, mănâncă mai natural, mai puțin. Sunt doar câteva modalități banale prin care îți poți face bine, cu blândețe și consecvență.

Ce mâncați într-o zi obișnuită?

Pentru mine, micul dejun este masa peste care nu sar. Un mic dejun proteic (ouă cu brânză sau somon cu legume și pâine integrală) îmi dă sațietate preț de câteva ore și mă ajută să refuz toate prostioarele pe care le văd prin vitrinele magazinelor.

Apoi, am o gustare de fructe în jurul orei 11 și o ”prânzo-cină” în jurul orei 15 (ceva proteină cu legume sau o ciorbă cu carne sau pește în ea musai). După această oră până a doua zi la ora 8, beau apă din plin și cam atât. Adorm în jurul orei 21:30–22:00.

Care era mâncarea dumneavoastră preferată în copilărie? Dar acum?

Tot ce ține de pește. Pește gătit cu mujdei și mămăligă. Și atunci, și acum, este aceeași mâncare. Nu pot refuza vreodată icre pe pâine sau pește gătit cu mămăligă și mujdei. Am crescut așa, fiind născută la Dunăre și simt că mâncarea aceasta îmi aduce liniște, bucurie, o satisfacție pe care alte combinații nu prea reușesc.

Ce vă place să mâncați pur și simplu pentru că vă aduce bucurie, chiar dacă nu e neapărat recomandat de un nutriționist?

Ciocolata, cu tot felul de nuci în ea, fără fructe confiate sau cremă. Pur și simplu iubesc ciocolata și refuz orice altă rontaială dulce ca să las loc caloriilor pentru așa ceva. Ce să-i faci, cu (minim) un exces cu toții suntem datori!

În final, mâncarea nu este dușmanul nostru, ci un aliat atunci când învățăm să o înțelegem. Nu este despre a fi perfect, ci despre a fi mai atent, mai prezent și mai blând cu propriul corp. Dacă simți că este momentul să faci o schimbare, sprijinul unui specialist poate transforma procesul într-unul mai clar și adaptat nevoilor tale.

Asadar, un plan de nutriție corect poate face diferența dintre efort și rezultate durabile.

Sursă imagini: Pexels