Medicină fizică și recuperare medicală

De cele mai multe ori, pacienții se adresează serviciului de recuperare medicală după ce au fost externați din alte servicii (ortopedie, neurochirurgie, neurologie, reumatologie și altele) în vederea asigurării continuității îngrijirilor medicale.

Medicul de recuperare medicală va pune accent, prin planul de tratament, pe îmbunătățirea calității vieții tale și pe redobândirea independenței.

Este important ca pacienții să se adreseze specialiștilor în recuperare medicala și în scopul prevenției, pentru a reduce riscul deficiențelor de postură datorate pozițiilor viciioase din viața cotidiană.

• restabilirea funcționalității segmentelor sau sistemelor afectate;
• prevenția complicațiilor secundare imobilizării sau evoluției bolii;
• creșterea autonomiei și independenței pacientului în activitățile zilnice;
• controlul durerii și optimizarea adaptării psihologice la boală;
• îmbunătățirea mobilității, coordonării și rezistenței fizice.

Timing-ul reprezintă un factor critic care influențează direct prognosticul funcțional. Recuperarea medicală trebuie inițiată cât mai precoce, însă în condiții de siguranță, fiind adaptată stadiului biologic al leziunii, tipului de patologie și statusului clinic general al pacientului.

O intervenție corect temporizată poate preveni instalarea unor limitări funcționale permanente.

• este mai dificilă și necesită un efort terapeutic mai mare;
• presupune o durată mai mare a tratamentului și o implicare crescută din partea pacientului;
• poate avea rezultate funcționale mai modeste, din cauza modificărilor structurale deja instalate (redoare articulară, atrofie musculară, adaptări compensatorii incorecte).

Recuperarea medicală este indispensabilă pentru obținerea unui prognostic funcțional favorabil, iar momentul inițierii și ritmul progresiei tratamentului reprezintă factori determinanți majori ai succesului terapeutic.

O recuperare începută la momentul potrivit, bine dozată, monitorizată constant și integrată interdisciplinar face diferența între o vindecare cu autonomie funcțională și instalarea unei dizabilități pe termen lung.