Epicondilita laterală (cotul tenismenului) – ghid complet de recuperare

Epicondilita laterală, cunoscută popular ca si “cotul tenismenului”, este cea mai frecventă cauză de durere la nivelul cotului, afectând 1-3% din populația adultă. Paradoxal, peste 90% dintre pacienți nu practică tenisul – afecțiunea este mult mai frecventă la persoanele care efectuează activități repetitive cu mâna și antebrațul.

Anatomie și mecanism

Epicondilul lateral este proeminența osoasă de pe fața laterala a cotului, unde se inseră tendoanele mușchilor extensori ai pumnului și degetelor. Cel mai frecvent afectat este tendonul extensorului radial scurt al carpului. Patologia nu este o inflamație clasică (tendinită), ci o degenerescență a colagenului numită tendinoză – o distincție importantă care influențează tratamentul.

Cauze și factori de risc

Mișcările repetitive de extensie a pumnului și prindere fermă sunt cauza principală. Profesiile cu risc crescut includ: lucrătorii manuali, bucătarii, muzicienii, stomatologii și persoanele care lucrează intens la computer cu mouse-ul. La tenismeni, tehnica incorectă de backhand, racheta prea grea sau cu mânerul inadecvat sunt factori precipitanți. Vârsta de peste 35 de ani și fumatul cresc susceptibilitatea.

Simptome

Durerea este localizată pe fața externă a cotului și se agravează la extensia pumnului contra rezistenței, la prinderea fermă a obiectelor, la ridicarea unei cești de cafea sau la strângerea mâinii. Durerea poate iradia spre antebraț. Forța de prindere este redusă. Simptomele se dezvoltă treptat și pot persista luni sau chiar ani fără tratament adecvat.

Tratament conservator

Majoritatea cazurilor (80-90%) se rezolvă cu tratament conservator, dar procesul poate dura 6-12 luni. Repausul relativ și evitarea activităților provocatoare sunt esențiale. Orteza de antebraț (banda epincondiliană) redistribuie forțele și reduce solicitarea tendonului afectat. Terapia prin exerciții excentrice (coborârea lentă a unei greutăți cu pumnul) este cea mai eficientă intervenție pe termen lung, recomandată zilnic timp de 6-12 săptămâni.

Alte intervenții

Infiltrațiile cu corticosteroizi oferă ameliorare pe termen scurt (2-6 săptămâni), dar studiile arată rezultate mai proaste pe termen lung comparativ cu exercițiile. Terapia prin unde de șoc extracorporale, acupunctura și masajul profund transversal pot fi utile ca tratamente adjuvante. Infiltrațiile cu plasmă îmbogățită cu trombocite (PRP) sunt investigate ca alternativă promițătoare.

Program de exerciții

Exercițiile excentrice reprezintă baza tratamentului. Cu cotul drept și pumnul în extensie, țineți o greutate ușoară (0.5-1 kg) și coborâți lent pumnul în flexie pe durata a 3 secunde. Efectuați 3 serii de 15 repetări, de 2 ori pe zi. Stretching-ul extensorilor (cu cotul în extensie, flexia pumnului cu cealaltă mână) trebuie menținut 30 de secunde și repetat de 3-5 ori.

Când este necesară intervenția chirurgicală

Chirurgia este considerată doar după minimum 6-12 luni de tratament conservator eșuat. Procedura implică debridarea țesutului degenerativ de la inserția tendonului extensor radial scurt al carpului, cu o rată de succes de 85-90%. Revenirea la activitățile complete durează 3-6 luni postoperator.

www.kinetoconsult.ro,
Echipa Kineto Consult