Piața Victoriei
Kineto Consult Medical
Sportivii care practică sporturi de aruncare – baseball, handball, aruncarea suliței – sunt expuși unui risc semnificativ de leziuni ale cotului. Biomecanica aruncării generează forțe enorme la nivelul cotului, cu stress în valgus pe partea medială și forțe de compresie pe partea laterală, ceea ce poate duce la leziuni specifice ale ligamentelor, cartilajului și nervilor.
Biomecanica aruncării
În faza de armare și accelerare a aruncării, cotul este supus unor forțe de valgus de până la 65 Nm – depășind limita de rezistență a ligamentului colateral medial ulnar. Doar contracția dinamică a mușchilor flexori-pronatori protejează ligamentul de ruptură. Pe partea laterală, forțele compresive pot afecta cartilajul și osul subcondral. Înțelegerea acestor forțe este esențială pentru prevenire.
Leziuni frecvente
Leziunea ligamentului colateral medial ulnar (UCL) este cea mai semnificativă, putând necesita reconstrucție chirurgicală. Apofizita medială apare la sportivii adolescenți al căror cartilaj de creștere nu este încă osificat. Osteocondrita disecantă a capitelum-ului afectează partea laterală a cotului. Neuropatia ulnară și sindromul de impingement posterior completează spectrul patologic.
Simptome de alarmă
Durerea pe fața internă a cotului în timpul aruncării, scăderea vitezei și preciziei aruncării, senzația de instabilitate a cotului și amorțeala degetelor inelar și mic sunt semne care necesită evaluare promptă. La tinerii sportivi, durerea pe fața medială a cotului nu trebuie ignorată niciodată, deoarece poate indica leziuni ale cartilajului de creștere.
Tratament conservator
Repausul de la activitatea de aruncare este prima măsură terapeutică. Protocolul de reabilitare include: controlul inflamației prin gheață și antiinflamatoare, menținerea mobilității articulare, întărirea progresivă a musculaturii stabilizatoare (flexorii-pronatorii antebrațului), antrenament al lanțului kinetic complet (trunchi, umăr, antebraț) și revenirea treptată la aruncare prin programe structurate de aruncare (“interval throwing programs”).
Programul de revenire la aruncare
Acest program este esențial și se desfășoară în etape stricte. Se începe cu aruncări de la distanță scurtă (15 m) cu intensitate redusă (50%), crescând treptat atât distanța cât și intensitatea pe parcursul a 6-8 săptămâni. Aruncarea de pe deal (pentru baseball) se adaugă în ultimele etape. Orice recidivă a durerii impune revenirea la etapa anterioară.
Prevenirea leziunilor
Limitarea numărului de aruncări pe antrenament și pe sezon este critică, mai ales la sportivii tineri. Ghidurile recomandă maximum 75-100 de aruncări pe meci pentru adulți și mai puțin pentru adolescenți. Încălzirea adecvată, tehnica corectă de aruncare, perioadele de odihnă activă în extrasezon și condiționarea fizică generală sunt pilonii prevenției. Sportivii tineri nu ar trebui să se specializeze pe o singură poziție de aruncător înainte de vârsta de 14 ani.
Când este necesară chirurgia
Reconstrucția UCL este indicată la sportivii competitivi cu ruptură completă care doresc revenirea la nivel de performanță. Rata de revenire la sportul competitiv este de 80-90%. Recuperarea postoperatorie durează 12-18 luni – un angajament semnificativ care trebuie discutat cu pacientul.
Dr. Vlad Mîrfu,
Medic specialist ortopedie și traumatologie Kineto Consult
