Frica de psihiatru – justificată sau nu?

Încă din cele mai vechi timpuri bolile psihice au fost privite cu teama și rușine, iar oamenii au fost reticenți la tratamentele medicale, optând pentru fel și fel de alte metode barbare precum exorcizarea, înfometarea sau scaunul electric. Totuși, lucrurile au evoluat, este momentul că sănătatea mintală să fie tratată cu seriozitate și implicare, iar psihiatrul să fie văzut ca un ajutor, nu ca un “bau-bau”!

Unii dintre dumneavoastră poate că sunteți reticenți la ideea de a merge la un consult psihiatric din cauza unor afirmații perpetuate de-a lungul timpului. În cele ce urmează mi-am propus să demontez câteva mituri legate de psihiatru și să vă explic cum stau lucrurile în realitate. 

• “Psihiatrul este medic pentru nebuni”

Bolile psihice au fost, și încă sunt privite cu stigma de cei din jur, de aceea oamenilor le este teamă să meargă la psihiatru. “Eu nu sunt nebun!!”, “Ce? Eu sunt nebun ca să am nevoie de consult psihiatric?!” sunt replicile pe care le-am întâlnit frecvent în practică. Termenul “nebun” este des utilizat în sens peiorativ și atrage după sine o serie de emoții negative, precum rușine, frustrare sau inferioritate. 

Este important să înțelegeți că psihiatrul nu tratează oameni “nebuni”, tratează mintea și sufletul, tratează probleme pe care nu le mai puteți rezolva singuri sau emoții care sunt prea greu de dus. Psihiatrul tratează frica, tristețea, insomnia, ideile nerealiste, deteriorarea cognitivă etc., nu “nebunia”!

• “Psihiatrul dă medicamente care creează dependență și te fac leguma”

O altă idee preconcepută despre psihiatru este aceea că medicamentele pe care le prescrie sunt foarte tari, transformă și limitează activitățile. În realitate, schemele terapeutice depind de patologie, de severitatea acesteia și de toleranța individuală. 

Da, unele medicamente, cum ar fi benzodiazepinele, pot provoca dependență dacă se administrează în mod abuziv sau necorespunzător, însă medicul psihiatru prescrie doze mici sau moderate, pe o perioada limitată de timp.

Este adevărat că medicamentele pot avea reacții adverse, însă orice preparat farmaceutic are și efecte secundare, de aceea trebuie luat în calcul raportul risc-beneficiu. Pentru a evita aceste manifestări, tratamentul trebuie discutat și adaptat nevoilor dumneavoastră.

Nici eu, nici alți colegi de-ai mei nu ne dorim ”pacienți legumă”, ci pacienți recuperați, fără simptome sau cu decompensări cât mai rare, care să-și poată continua activitățile și viața cotidiană. 

• “Psihiatrul dă doar medicamente cu rețetă specială”

Tot în sfera miturilor despre medicamente intra și ideea conform căreia medicul psihiatru prescrie doar medicamente “interzise”, pe rețete speciale. Această afirmatie dezinformează și crește în mod nejustificat teama față de consultul psihiatric.

Există diverse clase de medicamente, iar pentru fiecare există o regulă de prescriere. Cele mai multe se scriu pe rețetă “albă”, inclusiv medicamente psihotrope precum antidepresive, antipsihotice, timostabilizatoare sau anxiolitice. 

Pe lângă rețetele clasice, mai exista 2 tipuri de rețete speciale, verzi și galbene:

• Rețetele verzi (TAB III) sunt destinate substanțelor cu risc moderat de abuz, cum ar fi benzodiazepinele, barbituricele, anumite hipnoinductoare. Într-adevăr, psihiatrul este cel care folosește cel mai frecvent rețetele verzi, însă, nu este singurul, medicii de familie, neurologii, interniștii pot, de asemenea, să utilizeze aceste rețete dacă este nevoie. 
• Rețetele galbene (TAB II) sunt utilizate pentru substanțe cu potențial mare de abuz, dar care au și utilizare medicală, cum ar fi opioide puternice, stimulante, unele anestezice. Ele sunt disponibile și altor specialități medicale, cum ar fi oncologia, anestezia și terapia intensivă, medicina de urgență sau chirurgia, nu doar psihiatriei.

Acestea fiind clarificate, psihiatrul nu este cu nimic mai special față de alți medici, doar că anumite clase de medicamente, de exemplu benzodiazepinele sau hipnoinductoarele sunt mai frecvent utilizate in psihiatrie. În plus, nu toți pacienții care merg la o consultatie psihiatrică, au nevoie de medicamente ce se prescriu pe rețete verzi/galbene.  

• “Psihiatrul te ia cu cămașa de forță și te bagă în spital”

Un alt mit care circulă este acela ca psihiatrul ia oamenii de pe strada în cămașă de forță și îi interneaza. În realitate, lucrurile nu stau deloc așa.

 NU toate afecțiunile psihice necesita internare, dacă manifestările sunt ușoare sau moderate, tratamentul se poate face acasă, în urma unui consult în ambulatoriu/cabinet. Internarea se recomanda doar în anumite situații, de obicei, în așa numitele ”urgențe psihiatrice”, de exemplu cand pacientul reprezintă un pericol pentru sine sau pentru cei din jur. 

Atunci cand vorbim de urgență psihiatrică, vorbim de unele acțiuni pe care psihiatrul le poate face fără acordul dumneavoastră, dar în interesul sănătății dumneavoastră, cum ar fi internarea nevoluntară sau contenția fizică. Acestea, însă, nu sunt făcute “de capul lor”, ci respecta prevederile Legii Sănătății Mintale nr. 487/2002. 

De asemenea, cămașă de forță a fost înlocuită cu alte mijloace de imobilizare fizica, niște sisteme medicale standardizate care respecta legile și protocoalele. De menționat faptul că aceste seturi de contenție mecanică pot fi utilizate și în alte secții, dacă situația o impune, nu doar în spitalele/secțiile de psihiatrie. 

Așadar, nu vă faceți griji:nu vine psihiatrul să vă ia de pe stradă și să vă interneze fără motiv și, în niciun caz, nu umblă cu cămașa de forță în poșetă!

• “Psihiatrul îmi citește gândurile și se joacă cu mintea mea”

Îmi pare rău să-i dezamăgesc pe cei care cred ca psihiatrul are puteri paranormale și poate citi gândurile pacienților, deși, trebuie să recunosc că, uneori, ar fi foarte util dacă am putea face asta.

 În realitate, psihiatrul este un medic ca oricare altul, pacientul vine în fața lui și îi spune (sau nu) ce are pe suflet, cu ce probleme se confruntă, ce simptome îl deranjează, iar uneori vine însoțit de un apartinator care a sesizat anumite manifestări. În urma acestor discuții, datelor din istoric și afirmațiilor familiei, medicul formulează un diagnostic și recomanda o conduită terapeutică. 

Într-adevăr, un medic poate identifica anumite simptome chiar și atunci când persoana respectivă nu le verbalizează bazându-se pe limbajul nonverbal sau pe întrebări bine alese. Totuși, această abilitate este aplicabilă în toate specialitățile, nu doar în psihiatrie.

La finalul acestui articol vă întreb pe dumneavoastră, frica de psihiatru este justificată sau nu? Sper ca informațiile oferite să vă determine să aveți mai multă încredere în psihiatrii și să aveți curajul să le cereți ajutorul.

Dr. Șeicăreanu Adriana-Valentina,
Medic specialist psihiatru Kineto Consult