Piața Victoriei
Policlinica Piața Victoriei
Redoarea cotului este una dintre cele mai frecvente complicații după traumatismele la nivelul cotului – entorse,fracturi, luxații sau intervenții chirurgicale. Cotul este o articulație deosebit de predispusă la rigiditate post-traumatică datorită congruenței sale anatomice ridicate și tendinței de formare a aderențelor capsulare și a calcificărilor heterotopice.
De ce cotul devine rigid
Mai mulți factori contribuie la rigiditatea post-traumatică. Hemoragia intra-articulară și inflamația determină depunerea de colagen și formarea de aderențe. Capsula articulară, care este subțire și laxă în mod normal, se îngroașă și se contractă. Imobilizarea prelungită (peste 2-3 săptămâni) accelerează acest proces. În unele cazuri, se formează os în țesuturile moi din jurul articulației (osificare heterotopică), blocând fizic mișcarea.
Amplitudinea funcțională necesară
Pentru activitățile zilnice, cotul necesită o amplitudine de mișcare de 30-130 de grade de flexie-extensie și 50 de grade de pronație-supinație în fiecare direcție. Pierderea extensiei complete (incapacitatea de a întinde complet cotul) este mai frecventă decât pierderea flexiei și, pentru multe persoane, mai puțin invalidantă funcțional.
Prevenirea rigidității
Prevenirea este mult mai eficientă decât tratamentul. Mobilizarea precoce după stabilizarea chirurgicală a fracturilor este esențială. Protocoalele moderne încurajează mișcarea activă asistată din primele zile postoperator, când fixarea osoasă este stabilă. Atela dinamică sau statică progresivă poate fi utilizată pentru a menține câștigurile de mobilitate între ședințele de kinetoterapie.
Tratament conservator
Kinetoterapia este tratamentul de primă linie al rigidității post-traumatice a cotului. Exercițiile de mobilizare activă și activ-asistată sunt preferate mobilizării pasive forțate, care poate agrava inflamația. Stretching-ul static de joasă intensitate, menținut 15-30 de minute, este mai eficient decât stretching-ul agresiv de scurtă durată. Atelele statice progresive sau dinamice, purtate câteva ore pe zi, aplică un stretching prelungit care remodelează treptat capsula articulară contractată.
Când este necesară chirurgia
Artroliza chirurgicală (eliberarea capsulei contractate) este considerată când amplitudinea de mișcare funcțională nu poate fi atinsă după 6 luni de kinetoterapie intensivă. Intervenția poate fi efectuată artroscopic sau deschis. Excizia osificărilor heterotopice se efectuează când acestea sunt mature (de obicei la 6-12 luni de la traumatism), confirmată prin scintigrafie osoasă.
Reabilitare postoperatorie
După artroliză, mobilizarea precoce este critică – exercițiile se încep în primele 24-48 de ore. Pompa de anestezie continuă sau blocul nervos pot facilita kinetoterapia postoperatorie precoce. Profilaxia osificării heterotopice cu indometacin sau radioterapie în doză unică poate fi necesară la pacienții cu risc crescut.
Sfaturi practice
Nu forțați cotul în extensie sau flexie – stretching-ul trebuie să fie ferm dar nedureros. Aplicați căldura înainte de exerciții (15-20 minute) pentru a crește elasticitatea țesuturilor. Aplicați gheață după exerciții dacă apare umflătura. Mișcările active repetate pe parcursul zilei (10-15 repetări la fiecare oră) sunt mai eficiente decât o singură ședință intensă. Răbdarea este esențială – recuperarea completă poate necesita 6-12 luni.
