Leziuni SLAP și ale tendonului bicipital – ce sunt și cum se tratează

Leziunile SLAP (Superior Labrum Anterior to Posterior) și patologia tendonului bicipital sunt afecțiuni frecvente ale umărului, deosebit de comune la sportivii care efectuează mișcări repetitive deasupra capului – jucători de tenis, baseball, înot sau handball. Aceste leziuni pot fi dificil de diagnosticat și necesită o abordare terapeutică individualizată.

Anatomie

Tendonul lung al bicepsului are originea pe marginea superioară a cavității glenoide și pe labrumul superior al glenei. Acest punct de inserție este zona vulnerabilă unde apar leziunile SLAP. Tendonul trece apoi prin șanțul bicipital al humerusului, și se unește cu capul scurt al bicepsului pentru a forma mușchiul biceps brahial. Labrumul superior funcționează ca un punct de ancorare important.

Tipuri de leziuni SLAP

Clasificarea originală descrie 4 tipuri. Tipul I – degenerescența labrumului superior fără detașare, frecventă la vârstnici. Tipul II – detașarea labrumului și a tendonului bicipital de pe glenoidă, cea mai frecventă formă care necesită tratament chirurgical la sportivi. Tipul III – ruptură “în toartă de găleată” a labrumului, cu bicepsul intact. Tipul IV – ruptură labrală extinsă în tendonul bicipital.

Cauze

Leziunile SLAP apar prin mecanisme de tracțiune (cădere pe mâna întinsă, ridicarea bruscă de obiecte grele), microtraumatisme repetitive (aruncări, serviciul la tenis) sau compresiune (cădere directă pe umăr). La sportivii aruncători, forța de decelerare în faza de follow-through poate depăși rezistența inserției bicepsului, producând detașarea labrumului.

Simptome

Durerea profundă în umăr, agravată de activitățile deasupra capului, este simptomul principal. Pacienții descriu adesea un “clic” sau “pocnitură” la anumite mișcări. Durerea la aruncarea mingii, scăderea performanței sportive, senzația de instabilitate și durerea la extensia brațului cu încărcătură (ridicarea obiectelor grele) sunt manifestări frecvente. Durerea pe fața anterioară a umărului, pe traiectul tendonului bicipital, sugerează tendinopatie bicipitală asociată.

Diagnostic

Diagnosticul clinic este dificil – niciun test individual nu este suficient de specific. Combinația testelor O’Brien, Speed și Yergason crește acuratețea. RMN-ul cu substanță de contrast intraarticular (artro-RMN) este investigația imagistică de elecție. Diagnosticul definitiv se stabilește adesea artroscopic.

Tratament conservator

La pacienții necompetitivi și în leziunile SLAP tip I, tratamentul conservator este eficient. Programul include repausul de la activitățile provocatoare, antiinflamatoare, kinetoterapia focalizată pe întărirea coafei rotatorilor și a stabilizatorilor scapulei, stretching-ul capsulei posterioare și reintegrarea treptată în activitate. Rezultate satisfăcătoare se obțin în 50-70% din cazuri.

Tratament chirurgical

Repararea artroscopică a leziunilor SLAP (reinserția labrumului cu ancore de sutură) este indicată la sportivii competitivi cu leziuni tip II. La pacienții peste 40 de ani, tenodeza bicipitală oferă rezultate mai predictibile decât repararea SLAP. Recuperarea postoperatorie durează 4-6 luni, cu revenirea la sport la nivel competitiv la 6-9 luni.

Prevenție la sportivi

Programele de precondiționare a umărului, stretching-ul capsulei posterioare (“sleeper stretch”), întărirea echilibrată a rotatorilor și respectarea perioadelor de odihnă în extrasezon sunt măsuri preventive esențiale.

PROGRAMĂRI ONLINE